Rezultate principale (Algă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algue, lat. alga)
1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.
Rezultate secundare (Algă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. algaceus, fr. algacé)
2. asemănător cu alga; algoid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algal)
1. referitor la alge; algaceu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algal)
1. referitor la alge; algaceu.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. algo-, cf. lat. alga „algă”)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amalgamer)
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascolichenes)
1. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă şi o algă verde sau albastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorelle)
1. algă verde unicelulară de apă dulce.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. phyco-, -phucées, cf. gr. phykos)
1. „algă”.