Dictionar

Rezultate principale (Algă):

Algă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algue, lat. alga)

1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.


Rezultate secundare (Algă):

Algaceu

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. algaceus, fr. algacé)

1. legat de alge; algal.

2. asemănător cu alga; algoid.


Algal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algal)

1. referitor la alge; algaceu.


Algal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algal)

1. referitor la alge; algaceu.


ALGO- (1)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. algo-, cf. lat. alga „algă”)

1. „algă, algaceu”.


Amalgama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).

2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.

3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.


Ascolichene

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascolichenes)

1. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă şi o algă verde sau albastră.


Clorela

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorelle)

1. algă verde unicelulară de apă dulce.


FICO-, -ficee

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. phyco-, -phucées, cf. gr. phykos)

1. „algă”.