Dictionar

Rezultate principale (Echină):

Echină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échine)

1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric.

3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă.


Rezultate secundare (Echină):

Echinat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT echinatus; echinaceus; erinaceus

2. FR échiné; hérissonné; érinacé

3. EN echinate; erinaceous

4. DE igelig; igelartig; igelstachelig; stachelig

5. RU ежевидный; ежеподобный; ежистый; ёжевидноколючий; шиповaтый

6. HU tüskés, disznótüskés


Echinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. echinatus, fr. échiné)

1. (bot.; despre organe) prevăzut cu spini, ţepi.


Pirocatechină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. pyrocatéchine)

1. (chimie, fotografie) difenol derivat din benzen utilizat ca revelator fotografic, la fabricarea unor coloranți pentru păr și blană etc.


Arlechinesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arlechinesco)

1. care are caracterul sau manierele unui arlechin; (ca) de arlechin, caraghios; bufon, buf.

2. care se referă la arlechinadă.


Echinat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT echinatus; echinaceus; erinaceus

2. FR échiné; hérissonné; érinacé

3. EN echinate; erinaceous

4. DE igelig; igelartig; igelstachelig; stachelig

5. RU ежевидный; ежеподобный; ежистый; ёжевидноколючий; шиповaтый

6. HU tüskés, disznótüskés


Lemn-dulce

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))

1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.

2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.