Dictionar

Rezultate principale (Abstractizare):

Abstractizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.

2. trecere de la concret la abstract.

3. (antonim) concretizare.


Rezultate secundare (Abstractizare):

Abstractiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (abstract + -iza)

1. tr., intr. a efectua o abstractizare.


Abstracţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.

2. abstractizare.

3. a face ~ de = a nu lua în considerare.


Abstracţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.

2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.


Abstrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. tr. a efectua o abstractizare.

2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.


Algebric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algébrique)

1. care se referă la algebră; care folosește algebra; care este obținut prin algebră.

2. care conține doar numere, litere și operatori aritmetici.

3. (prin analogie) care este caracterizat de rigoare și abstractizare.


Concept

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noţiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realităţii.

2. ciornă, bruion, schiţă.