Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alpinisme)
1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)
1. baston cu vârful metalic, ascuţit, folosit în alpinism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alpiniade)
1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. alpiniste)
1. persoană care practică alpinismul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelline)
1. frânghiuţă în alpinism pentru transportarea de materiale şi oameni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escalade)
1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piolet)
1. baston în alpinism, care are la capăt un fel de mic târnăcop.