Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ex-, cf. lat. ex)
1. „afară de; trecere într-o nouă stare; fost”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ex/o/-, cf. gr. exo)
1. „în afară, exterior”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ex- + campioană)
1. fostă câștigătoare într-un joc sau concurs; fostă campioană.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ex-champion)
1. fost câștigător într-un joc sau concurs; fost campion.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. ex cathedra)
1. cu autoritate, pe un ton doctoral sau dogmatic.
2. (expr.) a vorbi ~ = a vorbi pe un ton doctoral, ce nu admite replică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ex-libris, lat. ex libris)
1. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărţile sale.
2. inscripție pe o carte care indică proprietarul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (ex- + ministru)
1. persoană care, în trecut, a deținut funcția de ministru; fost ministru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ex-libris + -istică)
1. colecţie de ex-librisuri; studiul acestora.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. sex-appeal)
1. puterea de seducție, magnetismul unei femei care stârnește dorința printr-un fizic seducător sau printr-un comportament provocator.
2. atracție sexuală a unei persoane, în special a unei femei.
3. (scris și) sex-appeal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. sex-shop)
1. magazin specializat în vânzarea de publicaţii şi materiale pornografice; sex-shop.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. sex-shop)
1. magazin specializat în vânzarea de cărți, reviste, obiecte etc. erotice sau pornografice; sex-magazin.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. stéréotype)
1. adj. tipărit după un stereotip.
2. (fig.; peior.) reprodus în aceeași formă; comun, mereu același, neschimbat; obișnuit, banal.
3. s. m. (fiziol.) ~ dinamic = complex stabil de reacții reflex-condiționate, în urma unei succesiuni constante a stimulilor.
4. s. n. planșă, tipar solid, copia unui zaț sau a unui clișeu care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj; stereo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talon)
1. partidă la unele jocuri de cărți.
2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap.
3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții.
4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile.
5. document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului.
6. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează.
7. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș.