Dictionar

alto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. alto)

1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.
 

altoaie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (altoi)

1. (horticultură) planta altoită, după ce s-a prins și a crescut; altoi.
2. (Transilv.) ramură mică care servește la altoire; altoi.
3. (var.) ultoaie.
 

altocumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altocumulus)

1. formație de nori dispuși în grupuri sau șiruri, de culoare cenușie, la altitudine de 6000 m.
 

altogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.
 

altorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. alto relievo)

1. lucrare de sculptură cu relief puternic ieșit în afară.
 

altostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altostratus)

1. formație de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenușie sau albăstruie.
 

contralto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contralto)

1. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav.
 

acetonemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétonémie)

1. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge.
 

acloropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achloropsie)

1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.
 

acrescământ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. accroissement)

1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
 

acronim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.
 

adaptator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adaptateur)

1. cel care face o adaptare.
2. specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.
 

aerotonometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotonométrie)

1. măsurare a tensiunii gazelor din sânge și a altor lichide din organism.