abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

abatoriza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (abator + -iza)

1. a tăia animalele la abator și a prelucra carnea.

rabator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rabattoire)

1. organ al unor mașini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

asoma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assommer)

1. a ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.

asomator 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assomeur)

1. cel care execută operația de asomare (într-un abator).
2. (fig.) ucigaș; bătăuș.

decapita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décapiter)

1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului.
2. a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.
3. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc.

exenterație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exentération)

1. ieșire a intestinelor din cavitatea peritoneală.
2. ablațiune a intestinelor în abator.

merlin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. merlin)

1. coardă subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.
2. ciocan pentru asomarea animalelor la abator.