Dictionar

grupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. grouper)

1. a (se) aduna, a (se) reuni în grup.
 
 

biogrupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogroupe)

1. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural.
 

degrupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrouper)

1. a dispersa, a repartiza diferit persoane sau lucruri grupate.
 

grupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupage)

1. așezare sistematică pe categorii; ansamblu, grup (de știri).
 
 
 

regrupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. regrouper)

1. a (se) grupa din nou.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

actinide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. actinides, germ. Aktiniden)

1. grupă de elemente radioactive cu proprietăți analoage actiniului.
 
 

agregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregație.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei.
 
 

algocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algocénose)

1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.