Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accaparer, it. accaparrare)
1. a pune stăpânire pe ceva sau pe cineva.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)
1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)
1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)
1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansionnisme)
1. politică agresivă de exercitare a influenţei politice şi economice asupra unor ţări străine în vederea acaparării prin forţă de noi teritorii, colonii, pieţe de desfacere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exploiter)
1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva.
2. a-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia.
3. (fig.) a folosi abuziv, a profita.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. latifundium)
1. domeniu foarte mare obţinut de romanii bogaţi prin acapararea pământurilor în urma neplăţii datoriilor de către micii proprietari.
2. mare proprietate funciară privată.