hiat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. hiatus)

1. întâlnire a două vocale din același cuvânt sau din cuvinte alăturate care nu formează un diftong.
2. (anat.) spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică.
3. lacună într-o lucrare; întrerupere.
4. moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală; (fig.) pauză, gol.

biangulat; bimuchiat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biangulatus
2. FR biangulé
3. EN biangulate
4. DE zweieckig; zweikantig; zweiwinkelig
5. RU двухуrловaтый
6. HU kétszegletű, kétsarkú, kétélű

hiatus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. hiatus)

1. întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite.
2. (anat.) orificiu îngust și alungit (ex. hiatus esofagian).
3. (fig.) discontinuitate, pauză, întrerupere, gol.
4. hiat.

alienist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aliéniste)

1. medic specializat în tratamentul bolilor mintale; psihiatru.

anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.

apreschi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprés-ski)

1. gheată călduroasă care se folosește iarna, după schiat.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

biblioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliothérapie)

1. metodă de tratament în psihiatrie prin lecturi.

bivalv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bivalve/s/)

1. adj. cu cochilia din două valve.
2. (bot.; despre capsule) format din două părți.
3. s. f. pl. lamelibranhiate.