Dictionar

Rezultate principale (Anagramă):

Anagramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.

2. cuvântul obţinut.

3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.


Anagrama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anagrammer)

1. a (tran)scrie sub formă de anagramă.


Rezultate secundare (Anagramă):

Anagramare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anagrama)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; transcriere sub formă de anagramă; anagramat, anagramatizare, anagramatizat.


Anagramat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anagrama)

1. căruia i s-a schimbat ordinea literelor pentru a obține alt cuvânt; care a fost transcris sub formă de anagramă; (rar) anagramatizat.


Anagramatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anagrammatique)

1. referitor la anagramă, la anagrame.

2. care are caracterul anagramei; care este o anagramă.

3. care conține anagrame.


Anagramatist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anagrammatiste)

1. autor de anagrame.

2. persoană care face anagrame.


Anagramatiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anagrammatiser)

1. a transcrie sub formă de anagramă; a anagrama.


Anagrama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anagrammer)

1. a (tran)scrie sub formă de anagramă.


Anagramatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anagrammatique)

1. referitor la anagramă, la anagrame.

2. care are caracterul anagramei; care este o anagramă.

3. care conține anagrame.


Analogrif

Parte de vorbire: s.
Origine: (ana/gramă/ + lo/go/grif)

1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă şi logogrif.


Criptonim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptonyme)

1. adj. cu nume ascuns.

2. s. n. semn convenţional (iniţiale, cifre, anagramă) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim.

3. scriere semnată cu un asemenea nume.


Cronogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronogramme)

1. inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.

2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripţie etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiţie) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.

3. informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc., care au şi o semnificaţie numerală reprezentând cifre romane.

4. grafic reprezentând desfăşurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.


Metagramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métagramme)

1. schimbare a unei litere într-un cuvânt.

2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obţinerea unui cuvânt nou prin anagramare şi înlocuirea unei vocale cu alta.