Rezultate principale (Anagramă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anagrammer)
1. a (tran)scrie sub formă de anagramă.
Rezultate secundare (Anagramă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anagrama)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; transcriere sub formă de anagramă; anagramat, anagramatizare, anagramatizat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anagrama)
1. căruia i s-a schimbat ordinea literelor pentru a obține alt cuvânt; care a fost transcris sub formă de anagramă; (rar) anagramatizat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anagrammatique)
1. referitor la anagramă, la anagrame.
2. care are caracterul anagramei; care este o anagramă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anagrammatiste)
2. persoană care face anagrame.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anagrammatiser)
1. a transcrie sub formă de anagramă; a anagrama.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anagrammer)
1. a (tran)scrie sub formă de anagramă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anagrammatique)
1. referitor la anagramă, la anagrame.
2. care are caracterul anagramei; care este o anagramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ana/gramă/ + lo/go/grif)
1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă şi logogrif.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptonyme)
2. s. n. semn convenţional (iniţiale, cifre, anagramă) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim.
3. scriere semnată cu un asemenea nume.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronogramme)
1. inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripţie etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiţie) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc., care au şi o semnificaţie numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfăşurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métagramme)
1. schimbare a unei litere într-un cuvânt.
2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obţinerea unui cuvânt nou prin anagramare şi înlocuirea unei vocale cu alta.