Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastomose, gr. anastomosis)
1. comunicaţie naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc.
2. reunire a diferitelor organe vegetale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anastomoser)
1. tr. a practica o anastomoză.
2. refl. a se îmbina prin anastomoză.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT anastomosis; anastomisatio
2. FR anastomose
3. EN anastomosis
4. DE Anastomose
6. HU egybefolyás, egybeágazás, egyesülés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anastomoza)
1. (med.) stabilire (chirurgicală) a unei legături între două vase sangvine sau între două organe cavitare; (rar) anastomozat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anastomoza)
1. care a fost unit prin anastomoză.
2. (despre vase sangvine sau organe cavitare) care a fost legat (chirurgical).
3. (bot.; despre nervuri) ramificat și iarăși unit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + anastomoză)
1. anastomoză între două segmente ale tubului digestiv, cu un bisturiu electric.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anastomoser)
1. tr. a practica o anastomoză.
2. refl. a se îmbina prin anastomoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + anastomoză)
1. anastomoză între două segmente ale tubului digestiv, cu un bisturiu electric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entéroplexie)
1. anastomoză a două segmente de intestin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entérostomie)
1. anastomoză a unei anse intestinale la peretele abdominal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. glomus)
1. (anat.) mică anastomoză între venă şi arteră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hépato-gastrostomie)
1. anastomoză între canalele biliare şi stomac.