Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incommoder, lat. incommodare)
1. a deranja, a jena, a stingheri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incommodant)
1. care incomodează, jenează, supără.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. incomoda)
1. acțiunea de a incomoda și rezultatul ei.
2. tulburare a liniștii cuiva; (rar) incomoditate, (înv.) incomodație.
3. supărare a cuiva; (rar) incomoditate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. encombrant)
1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spaţiu; incomodant.
2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog.
Parte de vorbire: s.
Origine: (deranja)
2. (fig.) tulburare a liniştii cuiva; incomodare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déranger)
1. tr. a pune în neorânduială; a face dezordine.
2. (fam.) a-şi ~ stomacul = a face indigestie.
3. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva).
4. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta.
5. refl. a se osteni pentru cineva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. importuner, it. importunare)
1. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incommodité)
1. stare de jenă, de disconfort fizic sau moral, cauzat de ceva care obosește, care enervează.
2. lipsă de comoditate; situație incomodă; caracter incomod.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inopportunité)
1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.