Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. indisposer)
1. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. indispune)
1. acțiunea, faptul de a (se) indispune.
2. lipsă de voie bună, proastă dispoziție.
3. stare a celui ușor bolnav, boală ușoară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indisposition)
1. acțiunea, faptul de a (se) indispune; indispunere, (înv.) nedispozițiune.
2. lipsă de voie bună, proastă dispoziţie; supărare.
3. ușoară stare de rău, ușoară alterare a sănătății; boală uşoară.
4. starea unei femei care are menstruație.
5. (var.) (înv.) indispozițiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. indispune)
1. acțiunea, faptul de a (se) indispune.
2. lipsă de voie bună, proastă dispoziție.
3. stare a celui ușor bolnav, boală ușoară.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (ne- + mulțumi)
1. a cauza o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva.
2. (var.) (înv.) a nemulțămi.
3. (antonime) a mulțumi, a satisface.