Rezultate principale (Infecta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. infecter)
2. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanţe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni.
3. (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral.
Rezultate secundare (Infecta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinfecter)
1. a distruge germenii patogeni din afara organismului, în scopul împiedicării contaminării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infectant)
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. réinfecter)
1. a (se) infecta din nou (cu acelaşi agent patogen).
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (supra- + infecta)
1. a (se) infecta din nou, în cursul unei boli infecțioase, cu același microb sau cu unul nou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomiseur)
1. aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, la dezinfectare, vopsit etc.; atomizator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-infection)
1. infectare cu microbi proprii.
2. reinfectare cu un agent patogen care se află deja în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlore)
1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloramine)
1. substanţă netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant şi dezodorizant.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chlorate)
1. (chimie) denumire generică pentru sărurile rezultate din combinarea acidului cloric cu o bază oarecare; sare a acidului cloric.
2. (chimie) ~ de potasiu = compus chimic cu formula KClO3, substanță albă și cristalină în stare pură, utilizat ca agent oxidant, dezinfectant etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (clor)
1. a dezinfecta apa prin tratarea ei cu clor; a cloriza.