Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -if, germ. -iv)
1. „capacitate, dispoziție, calitate a unei acțiuni”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. majeur, major, lat. maior)
1. (despre oameni) ajuns la majorat.
2. principal, de mare importanță.
3. caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru.
4. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).
5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major.