Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anion)
1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionaktiv)
1. care se bazează pe acţiunea, pe influenţa anionilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionisch)
1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anionite)
1. substanţă schimbătoare de ioni, care reţine ionii dintr-o soluţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. cañon)
1. vale îngustă şi adâncă, între doi pereţi verticali, săpată de apa unui râu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbanion)
1. ion care conţine o pereche de electroni (cu sarcină negativă) neparticipanţi la un atom de carbon, având trei covalenţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanion)
1. steguleţ pentru semnalizări optice, marcaje etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionaktiv)
1. care se bazează pe acţiunea, pe influenţa anionilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionisch)
1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cationique)
1. (chimie) referitor la cationi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ion)
1. particulă electrizată de sarcină pozitivă (cation) sau negativă (anion), provenind dintr-un atom (sau grup de atomi).
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (companie + -ist)
1. membru al unei companii comerciale; companion.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. tantalate)
1. (chimie) anion de tantal, sare produsă prin combinarea acidului tantalic cu o bază.