Dictionar

Rezultate principale (Literă):

Literă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. littera)

1. semn grafic care corespunde, în general, unui fonem al limbii; semn din alfabet.

2. (fig.) înțelesul strict formal al unui text.

3. ~a legii = exact așa cum prevede legea; a rămâne ~ moartă = a rămâne fără nici o urmare.

4. (pl.) studiul literaturii; științele umaniste.

5. om de ~e = literat.


Litera

Parte de vorbire: s.
Origine: (literă)

1. (în telefonie) a pronunţa nume străine (proprii) sau mai neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite.


Rezultate secundare (Literă):

Literal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. littéral, lat. litteralis)

1. cuvânt cu cuvânt; textual.

2. (despre expresii matematice) care conţine mărimi notate cu litere.


Literalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littéralité)

1. caracterul a ceea ce este literal.


Literalmente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. littéralement)

1. exact, aşa cum s-a spus, în sens strict; cu totul.


Literalnicesc, -icească

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (literal + -nicesc)

1. care aparține literaturii; literar.

2. care se referă la literatură; literar.

3. care corespunde cerințelor literaturii; literar.


Literar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. littéraire, lat. litterarius)

1. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii.

2. limbă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris şi în vorbirea oamenilor instruiţi.


Literaritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littérarité)

1. calitate a unui text literar; caracter specific al unui fapt literar.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.


Acrostih

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.

2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adaptaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.

2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.

3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.

4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.

5. (var.) adaptațiune.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Ad litteram

Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. ad litteram)

1. cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; literal, textual.