Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accidenter)
1. tr., refl. a (se) răni într-un accident.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (accidenta)
1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularităţi.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + accidenta)
1. a se accidenta involuntar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambulance)
1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiectopie)
1. situare a unui vas sangvin sau limfatic în altă parte decât zona normală.
2. deplasare accidentală a unui asemenea vas.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)
1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absenţa accidentală a unor sunete ori silabe.