Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (it. mi)
1. (muz.) treapta a treia a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.
2. coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note.
Parte de vorbire: vb. refl. (înv., pop.)
Origine: (Adam)
1. a ajunge în stare de beție, în urma consumării unei cantități de alcool; a se îmbăta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agami)
1. pasăre amazoniană, cât un fazan, care poate fi dresată şi dă alarma prin strigătul său.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (germ. Agnathostomen)
1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (necunoscută)
1. intr. a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi.
2. tr. a ameți cu un miros îmbătător.
3. tr. (înv) a afuma pe cineva cu mirodenii; a tămâia.
4. tr. (fig.) a potoli, a liniști.
Parte de vorbire: vb. refl. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. a se codi, din lene sau nesupunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclostomes)
1. pl. clasă de vertebrate acvatice inferioare cu aspect de peşti, dar lipsiţi de maxilare şi cu gura rotundă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.