Dictionar

oprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. opprimer, lat. opprimere)

1. a asupri; a împila.
 

oprimant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opprimant)

1. care oprimă; apăsător; opresiv.
 

oprimare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. oprima)

1. acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare.
 

opresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. oppresser)

1. a oprima, a asupri; a apăsa.
2. (fig.) a chinui, a frământa.
 

opresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oppression, lat. oppressio)

1. asuprire, oprimare, împilare.
 

opresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oppressif)

1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.
2. (antonime) culant, permisiv.
 

opresor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oppresseur)

1. (cel) care oprimă; asupritor.
 

oprimant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opprimant)

1. care oprimă; apăsător; opresiv.
 

oprimare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. oprima)

1. acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare.