Dictionar

antracen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracène)

1. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.
 

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.
 

antrachinonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthraquinone)

1. substanță organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranți.