Dictionar

predispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. prédisposer)

1. intr., tr. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva.
2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli.
 

predispunere

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (vb. predispune)

1. faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare.
2. (var.) predespunere.
 

nostalgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nostalgique)

1. plin de nostalgie, care predispune la nostalgie.
2. copleșit de un sentiment de nostalgie.
3. care simte tristețe cauzată de dorul de țară, de regretul pentru trecut etc.
4. melancolic, trist.
 

preluxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préluxation)

1. stare a unei articulații, prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație.