Dictionar

Rezultate principale (Preexistenţă):

Preexistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. préexistence)

1. faptul de a preexista; existenţă anterioară.

2. doctrină filozofică sau religioasă care admite existenţa sufletului înainte de cea a corpului, precum şi reîncarnarea sufletelor.


Rezultate secundare (Preexistenţă):

Neogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. néogenèse)

1. proces care implică crearea de noi structuri.

2. (anat.) formare a unui nou organ.

3. (biol.) formarea de noi țesuturi la o ființă vie.

4. (geol.) formarea unui mineral într-o rocă preexistentă.


Origenism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. origenisme)

1. doctrina lui Origene care, susţinând Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte şi admitea eternitatea materiei şi preexistenţa sufletului faţă de trup.


Origenist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. origéniste)

1. I. referitor la Origene sau la doctrina lui.

2. care adoptă doctrinele lui Origene.

3. II. adept al origenismului (set de credințe și principii atribuite teologului creștin Origene, care includ interpretarea alegorică a scripturilor, preexistența și subordinaționismul).

4. persoană care a adoptat doctrinele lui Origene, teolog alexandrin de la începutul secolului al III-lea.


Reinfecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réinfection)

1. infecție care se suprapune cu o infecție preexistentă și care este cauzată de același agent patogen.

2. reinfectare.


Replicare

Parte de vorbire: s.
Origine: (replica)

1. acţiunea de a replica.

2. dublare prin copiere după o formă preexistentă.

3. (biol.) proces complex prin care se asigură sinteza macromoleculelor ce deţin codificată informaţia ereditară.