Rezultate principale (Arabesc):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.
Rezultate secundare (Arabesc):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Jugesndstil)
1. tendinţă, manieră neobarocă de la sfârşitul sec. XIX, care acorda o mare importanţă efectelor decorative, cultivând cu predilecţie exuberanţa decorului vegetal, arabescul floral şi raporturile de culoare alese arbitrar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. modern style)
1. denumire dată în jurul anilor 1900 unui stil în artele decorative, caracterizat prin preferinţa pentru liniile curbe, formele alungite şi arabescurile unduioase, frecvent în mobilier, orfevrărie, ceramică, imprimeuri etc.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mudéjar, sp. mudejar)
1. adj., s. m. (musulman) rămas în Castilia după recucerirea creștină.
2. adj. artă ~ = artă dezvoltată în sec. XII-XV în Spania în teritoriul aflat sub stăpânirea feudalității catolice, cu motive, forme și structuri islamice (arcul în formă de potcoavă, decorul în care împletitura și motivele sunt stilizate până la arabesc, policromia exterioară a edificiilor, preferința pentru lemnul sculptat în casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musicalisme)
1. concepţie artistică potrivit căreia muzica poate fi reprezentată pictural prin culori, arabescuri etc.