Dictionar

Aclama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acclamer, lat. acclamare)

1. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona.


Aclamaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.


Ditiramb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)

1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit producă extazul colectiv cu ajutorul unor mişcări ritmice şi prin aclamaţii rituale.

2. poem liric pe un ton entuziast.

3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.


Ovaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ovation, lat. ovatio)

1. manifestare publică prin aclamaţii şi aplauze entuziaste de admiraţie sau aprobare faţă de cineva sau faţă de o acţiune, o iniţiativă etc.


Ovaţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ovationner)

1. a manifesta admiraţia, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovaţii; a aclama.


Ura 1

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (rus. ura, fr. hourra)

1. interj. exclamaţie care exprimă aprobare, entuziasm.

2. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamaţie.


Vivat

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (lat. vivat)

1. interj. (ca urare la ciocnirea paharelor cu băutură) trăiască! la mulţi ani!

2. s. n. ovaţie, aclamaţie; toast.