Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. symboliser)
1. a constitui un simbol; a exprima, a reprezenta printr-un simbol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (simboliza + -tor)
1. care simbolizează; care are valoare de simbol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caduceus, fr. caducée)
1. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conductivité)
1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. description, lat. descriptio)
1. descriere.
2. (log.) procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ennéade)
1. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forţele universului.
2. reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. gloria)
1. strălucire, renume prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decoraţie), simbolizând sfinţenia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ebr., fr., engl. yom kippur)
1. mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om şi divinitate.