Rezultate principale (Asfalta):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. asphalter)
1. a acoperi un drum, un teren, o suprafață etc. cu un strat de asfalt.
Rezultate secundare (Asfalta):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphaltage)
1. strat de asfalt pe suprafaţa unui element de construcţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (asfalta)
1. acoperit cu un strat de asfalt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désasphalter)
1. a îndepărta asfaltul şi răşinile dintr-un produs petrolier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)
1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor.
2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphalteur)
1. muncitor specializat în lucrări de asfaltare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. badigeonner)
1. a unge cu o doctorie un organ sau o parte a corpului.
2. a unge trunchiul unui pom cu o soluţie specială împotriva insectelor.
3. a acoperi o şosea asfaltată cu un strat de produs bituminos.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. badigeonnage)
1. acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonare, (rar) badijonat.
2. metodă care constă în acoperirea unui organ sau a unei părți a corpului cu o substanță farmaceutică.
3. ungere a trunchiului unui pom cu o soluție împotriva insectelor.
4. acoperire a unei șosele asfaltate cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ruberoid)
1. carton asfaltat de calitate superioară, pentru învelitori de construcţii şi izolaţii hidrofuge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. skate-board)
1. sport care constă din alunecarea pe o placă pe patru rotile, folosind terenurile asfaltate, aleile din parcuri etc.