Dictionar

Rezultate principale (Acredita):

Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Rezultate secundare (Acredita):

Acreditant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (acredita + -ant)

1. I. care acreditează.

2. II. stat care acreditează un diplomat.


Acreditar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (acredita + -ar)

1. (stat) în care este numit un diplomat.


Acreditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.

2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.


Acreditat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (acredita)

1. (şi s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic.


Acreditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.

2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.


Corp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)

1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.

2. trup fără cap; trunchi.

3. parte principală din ceva.

4. corp de legi = culegere de legi; corpus.

5. porțiune de materie bine determinată.

6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).

7. obiect material, lucru.

8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.

9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.

10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.

11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.

12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.

13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.

14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.

15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.

16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.

17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.

18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.


Creditor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créditeur, lat. creditor)

1. adj. referitor la credite; care a acreditat.

2. s. m. f. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori.

3. titular al unui drept de creanţă.


Persona grata

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

1. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.

2. ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul ţării pe lângă care a fost acreditat.


Credențial

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. credential)

1. document care atestă adevărul unor fapte afirmate; certificat.

2. (informatică) acreditare pentru a controla accesul la informații sau la alte resurse; (prin ext.) toate informațiile care caracterizează aceste drepturi.