transformată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transformée)

1. (mat.) figură generată prin transformarea unei alte figuri.

canapea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.

exergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exergie)

1. (fiz.) parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie.

expansiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expansion, lat. expansio)

1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.

meningoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méningoblaste)

1. celulă nevroglică transformată care intră în compunerea unui meningoblastom.

saponificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. saponification)

1. descompunerea grăsimilor de către o bază care le transformă în săpun; saponificare.
2. operație prin care o substanță grasă este transformată în săpun; saponificare.
3. (var.) saponificațiune.

terciuitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (terciui + -tură)

1. substanță terciuită, transformată într-o pastă moale.
2. lucru terciuit, strivit.