treflă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. trèfle)

1. una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-o frunză de trifoi de culoare neagră; spatie.
2. (poligr.) ornament care imită trifoiul.
3. găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi, cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă).
4. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale căror centre formează un triunghi echilateral.
5. (mar.) dispozitiv la colțul inferior al velelor pătrate, dintr-un inel mare prin care trec două inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe direcții.
6. pasaj denivelat în curbă pentru părăsirea unei șosele și intrarea în altă șosea.

treflat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. treflé)

1. (despre planul unei biserici) cu trei abside divergente, racordate între ele.

culoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couleur, lat. color)

1. senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben, albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentație neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
4. nuanță, ton.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, epoci etc.
7. materie, substanță colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, caro și cupă).