OK
X
autoadmira
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + admira)
1.
a-și
admira
propriile
calități.
2.
a
se
admira.
autoadmirare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoadmira)
1.
faptul
de
a
se
autoadmira;
(rar)
autoadmirat.
2.
admirare
de
către
sine
însuși.
autoadmirat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autoadmira)
1.
care
se
admiră
pe
sine
însuși.
autoadmirație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + admirație)
1.
faptul
de
a
se
autoadmira;
admirație
față
de
sine
însuși;
autoadmirare,
(rar)
autoadmirat.
autoadmirare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoadmira)
1.
faptul
de
a
se
autoadmira;
(rar)
autoadmirat.
2.
admirare
de
către
sine
însuși.
autoadmirație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + admirație)
1.
faptul
de
a
se
autoadmira;
admirație
față
de
sine
însuși;
autoadmirare,
(rar)
autoadmirat.