Rezultate principale (Autoanaliză):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analyse)
1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecţie.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + analiza)
1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecţiei.
Rezultate secundare (Autoanaliză):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoanaliza)
1. analizare a propriilor calități și defecte; (rar) autoanalizat.
2. observație psihologică făcută de subiect asupra lui însuși; introspecție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoanaliza)
1. care și-a analizat calitățile și defectele.
2. care s-a supus introspecției.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. introspection)
1. observare subiectivă a fenomenelor propriei conştiinţe; autoobservare, autoanaliză.
2. studiu psihologic bazat pe această metodă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoanaliza)
1. analizare a propriilor calități și defecte; (rar) autoanalizat.
2. observație psihologică făcută de subiect asupra lui însuși; introspecție.