Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vitesse)
1. rapiditate de deplasare; iuțeală.
2. variația unei mărimi fizice în unitatea de timp.
3. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere.
4. ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar.
5. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent.
7. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( accelera)
1. iuţit, grăbit (din ce în ce mai mult).
2. tren ~ (şi s. n.) tren cu viteză mai mare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anémographe)
1. aparat care înregistrează grafic direcția și viteza vântului sau a curentului de aer pe o diagramă; anemometru înregistrator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antidétonant)
1. substanţă care, adăugată în benzină, micşorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.