Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volute, it. voluta)
1. ornament în formă de spirală, la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic.
2. (fig.) răsucire, spirală (a gândirii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. evolute, germ. Evolute)
1. (mat.) curbă loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfăşurată.
2. (bot.) organ răsucit spre partea dorsală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. composite, lat. compositus)
1. alcătuit din elemente sau materiale diferite.
2. ordin ~ (şi s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică.
3. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. korinthisch)
1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. volutus „răsucit, încolăcit”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. volutus „răsucit, încolăcit” + -form)