Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. împreuna)
1. îmbinat, reunit, unit, strâns la un loc.
2. care săvârșește actul sexual.
3. care s-a întâlnit cu cineva.
4. (înv) întâmpinat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU hozzácsatolt; egyesített
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connivent)
1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru; care sunt atât de apropiate, încât par împreunate.
2. (prin ext.) ale căror diviziuni se apropie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diadelphe)
1. adj. (despre stamine) reunit în două fascicule.
2. s. n. androceu în care staminele sunt împreunate în două fascicule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. îmbina)
1. care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împreuna)
1. acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei.
2. unire.
3. (învechit) întâlnire, adunare.
4. împerechere (a două ființe de sex opus).