OK
X
autotransport
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (rus. автотранспорт)
1.
mod
de
transport
care
utilizează
automobilele,
vehiculele
utilitare
(ușoare
și
grele)
și
vehiculele
cu
două
roți;
transport
rutier.
autotransportor, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + transportor)
1.
s.
m.
f.
cel
care
lucrează
pe
o
mașină
de
transportat
materiale.
2.
s.
n.
autovehicul
blindat
de
luptă,
neînarmat,
folosit
în
transportul
trupelor.