Dictionar

organism

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT organismus
2. FR organisme
3. EN organism
4. DE Organismus; Lebewesen
5. RU орraнизм
6. HU szervezet
 

organism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus)

1. corp viu, organizat prin metabolism și reproducere; ființă.
2. (fig.) ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație.
3. asociație de persoane, societate oficială recunoscută.
 

microorganism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. micro-organisme)

1. organism vegetal, sau animal microscopic.
 

microorganism

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT microorganismus
2. FR microorganisme
3. EN microorganism
4. DE Mikroorganismus
5. RU микроорraнизм
6. HU mikróba, mikroorganizmus
 

morganism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Morganismus)

1. concepție despre ereditate potrivit căreia baza materială a acesteia sunt cromozomii, de-a lungul cărora sunt dispuse liniar unitățile elementare, genele.
 

organismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. organismisch)

1. (biol.) referitor la organism.
2. care ține de o organizare asemenea organismului.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
 

acelular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acellulaire, lat. acellularis)

1. (despre organisme) fără structură celulară; necelular.
 

acetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism.
 

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).