suferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (suferi + -ință)

1. durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă.
2. (expr.) a fi în ~ = a-i lipsi cuiva ceva.

-ALGIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. algos „durere”)

1. „durere, suferință”.

calvar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calvaire, lat. calvarium)

1. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu.

derivativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)

1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.

epavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épave)

1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic și moral).

indolor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indolore)

1. care nu doare; care nu provoacă durere, suferință; nedureros.
2. (antonime) dureros, dolorific.

lamentoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. lamentoso)

1. (muz.) cu voce, cu ton sau atitudine dureroasă, exprimând suferința; jalnic, cu jale.