Rezultate principale (Dolor):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. dolor)
1. (med) suferință fizică suportată de cineva; durere.
Rezultate secundare (Dolor):
Parte de vorbire: vb. intr. (înv., reg.)
Origine: (v. dolor)
1. a zăcea și a avea dureri mari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dolor + -ic)
1. senzaţii ~ce = senzaţii de durere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. dolorifico)
1. dureros, care produce o durere fizică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dolorisme)
1. doctrină care atribuie o valoare morală şi intelectuală bolii sau durerii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doloriste)
1. (și s.m.f.) (adept) al dolorismului.
2. care se referă la dolorism; care se complace în durere.
Parte de vorbire: s.n. (înv., reg.)
Origine: (v. dolori)
1. suferință fizică suportată de cineva; durere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doloriste)
1. (și s.m.f.) (adept) al dolorismului.
2. care se referă la dolorism; care se complace în durere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indolore)
1. care nu doare; care nu provoacă durere, suferință; nedureros.
2. (antonime) dureros, dolorific.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. [con] dolore)
1. (muzică; ca indicație de execuție) (a fi interpretat) într-o manieră tristă; cu durere, doloroso, dolente.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (cf. it. piagendo „plângând”)
1. (muzică) instrucțiune către un interpret de a executa un anumit pasaj într-o manieră plângăcioasă, plină de jale; dolente, dolore.