ajungere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ajunge)

1. faptul de a (se) ajunge; atingere a unui scop.

disperare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dispera)

1. faptul de a dispera; desperație.
2. pierdere a oricărei speranțe; ajungere sau aducere a cuiva în stare de exasperare; stare disperată.
3. (var.) desperare.

neotenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néoténie)

1. (biol.) persistență a caracterelor juvenile în stadiul de adult.
2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă.

progeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. progenèse)

1. dezvoltare a celulelor germinale dinaintea fecundației.
2. ajungere a unui organism la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea completă.

egalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.
2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.
3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).
4. comparare.
5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.

atingere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. atinge)

1. acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei.
2. aducere în discuție a unui subiect.
3. agresare sexuală.
4. ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.).
5. ajungere până la ceva sau cineva.
6. alipire de ceva.
7. aluzie la un subiect sensibil.
8. apropiere și intrare în contact unul cu altul a două obiecte.
9. apucare a unui obiect spre a începe o activitate.
10. asemănare.
11. atacare.
12. contact, lovitură ușoară.
13. gustare a unui aliment.
14. intrare în posesia unui obiect.
15. jignire.
16. lovire.
17. luare de contact direct cu ceva.
18. relaționare cu...
19. știrbire, vătămare.
20. (fig.) impresionare puternică a cuiva.
21. (mat.; înv.) punct de ~ = punct de tangență.

accedere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. accede)

1. faptul de a accede.
2. primire sau ajungere (undeva sau) la cineva.