Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. basculer)
1. a executa o mişcare de rotaţie limitată în jurul unei axe orizontale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bascule)
1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. basculant)
1. adj. care basculează.
2. adj., s. f. (autocamion) echipat cu o benă basculantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. basculeur)
1. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + basculantă)
1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. autodumper, germ. Auto-Dumper)
1. autocamion cu cuvă metalică basculantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. basculant)
1. adj. care basculează.
2. adj., s. f. (autocamion) echipat cu o benă basculantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. basculeur)
1. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culbuteur)
1. basculator.
2. pârghie care comandă mişcarea unei supape în distribuţia combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décimal)
2. s. n. basculă (1) cu greutăţi, etalon de zece ori mai mici.