Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bel)
1. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. belladone, it. belladonna)
1. plantă cu flori brune-violete şi fructe negre care conţine diverşi alcaloizi (atropina etc.); mătrăgună.
2. medicament preparat din rădăcinile şi din frunzele acestei plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bel canto)
1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmăreşte frumuseţea liniei melodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. belle arti)
1. nume dat artelor frumoase (pictură, sculptură etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bélemnite)
1. moluscă cefalopodă fosilă, cu un os intern de susţinere.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Belletrist)
1. persoană, precum ar fi un scriitor, care este mai preocupată de frumusețea literară, aspectul estetic, al operelor literare decât de conținutul lor; scriitor de beletristică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. belletristisch, /II/ Belletristik)
1. adj. care aparţine beletristicii.
2. s. f. literatura artistică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abonder, lat. abundare)
1. a fi, a se găsi, a avea din belşug.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrionidés)
1. familie de libelule zigoptere: libelula albastră.