Dictionar

benzol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzol)

1. amestec de benzen, toluen și xilen, rezultat din distilarea gudroanelor de huilă.
 

benzolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzolisme)

1. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui, care se manifestă prin anemie și leucopenie; benzenism.
 

benzenism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. benzénisme)

1. (med.) intoxicație (adesea profesională) datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui; benzolism.
 

benzolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzolisme)

1. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui, care se manifestă prin anemie și leucopenie; benzenism.
 

debenzolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debenzola)

1. acțiunea de a debenzola și rezultatul ei; eliminare a benzenului din gazele rezultate la cocsificarea cărbunelui; debenzolat.