Dictionar

Rezultate principale (Beta):

Beta

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. bêta)

1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.

2. radiaţie ~ = radiaţia emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.


Rezultate secundare (Beta):

Ambeta

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.

2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.


Bebe-eprubetă

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (din fr. bébé-éprouvette)

1. (med.) copil rezultat dintr-un embrion obținut prin fertilizare in vitro (inseminare artificială).


Betacism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. betacism)

1. pronunţare alterată a consoanelor b şi p.


Betaină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétaïne)

1. substanţă, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr.


Betaterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétathérapie)

1. tratament medical cu izotopi care constituie surse de radiaţii beta.


Betatron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétatron)

1. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.


Acheulean, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.


Ampicilină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.


Anglicanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)

1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.


Anită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anite)

1. (med.) inflamație a anusului sau a regiunii anale.

2. (med.) ~ streptococică = infecție bacteriană superficială legată de streptococii beta-hemolitici de grup A, care se manifestă sub forma unui eritem perianal dureros.