Rezultate principale (Beta):
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. bêta)
1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.
2. radiaţie ~ = radiaţia emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.
Rezultate secundare (Beta):
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)
1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (din fr. bébé-éprouvette)
1. (med.) copil rezultat dintr-un embrion obținut prin fertilizare in vitro (inseminare artificială).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. betacism)
1. pronunţare alterată a consoanelor b şi p.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétaïne)
1. substanţă, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétathérapie)
1. tratament medical cu izotopi care constituie surse de radiaţii beta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétatron)
1. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acheuléen)
1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ampicillin)
1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)
1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anite)
1. (med.) inflamație a anusului sau a regiunii anale.
2. (med.) ~ streptococică = infecție bacteriană superficială legată de streptococii beta-hemolitici de grup A, care se manifestă sub forma unui eritem perianal dureros.