Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bimétal)
1. semifabricat obţinut prin unirea mecanică a două metale.
2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bimétalique)
1. format din două metale diferite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bimétallisme)
1. sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur și argint.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bimétalliste)
1. I. (despre un sistem monetar) bazat pe bimetalism; care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint); bimetalic.
2. II. adept al bimetalismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bimétalliste)
1. I. (despre un sistem monetar) bazat pe bimetalism; care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint); bimetalic.
2. II. adept al bimetalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupal)
1. bimetal din aluminiu şi cupru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. monométallisme)
1. sistem monetar în care un singur metal, aur sau argint, acţionează ca etalon monetar; teorie care preconizează acest sistem.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. monométalliste)
1. I. referitor la monometalism (sistem monetar în care un singur metal, aur sau argint, acționează ca etalon monetar).
2. (despre sisteme monetare, teorii economice) bazat pe monometalism.
3. II. adept al monometalismului.
4. țară care a adoptat monometalismul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thermocouple)
1. dispozitiv bimetalic pentru măsurarea temperaturii la instalaţii tehnologice; termoelement.