Dictionar

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.
 

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

alobiogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allobiogenèse)

1. alternanță a generației sexuale cu cea asexuată.
 

alobiogeneză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT allobiogenesis
2. FR allobiogenèse
3. EN allobiogenesis
4. DE Allobiogenese
5. RU aллобиоrенез
6. HU allobiogenézis, ivaros és ivartalan generáció váltás allobiogenezis
 

aloiobiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. grec. alloios „deosebit, diferit” + biogeneză)

1. (biol.) alternare între generația sexuată și cea partenogenetică; aloiogeneză.
 

electrobiogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrobiogenèse)

1. producere de electricitate în organismele vii.
 

eobiogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eo- + biogeneză)

1. totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții.
 

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.