OK
X
abitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)
1.
drept
de
folosință
a
unei
case,
proprietate
a
altcuiva.
2.
(înv.)
abitațiune.
3.
(var.)
habitație.
coabitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1.
faptul
de
a
coabita;
coabitare,
conviețuire
2.
situația
mai
multor
persoane
care
locuiesc
într-o
locuință
comună.
3.
viață
comună
a
unui
cuplu
căsătorit
sau
trăind
împreună
(ca
în
căsătorie).
4.
(politică)
cooperare
între
partidele
politice
opuse
pentru
a
asigura
guvernarea.
5.
(var.
înv.)
coabitațiune,
cohabitație,
cohabitațiune.
coabitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1.
faptul
de
a
coabita;
coabitare,
conviețuire
2.
situația
mai
multor
persoane
care
locuiesc
într-o
locuință
comună.
3.
viață
comună
a
unui
cuplu
căsătorit
sau
trăind
împreună
(ca
în
căsătorie).
4.
(politică)
cooperare
între
partidele
politice
opuse
pentru
a
asigura
guvernarea.
5.
(var.
înv.)
coabitațiune,
cohabitație,
cohabitațiune.