Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)
1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.
2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + brigadă)
1. brigadă din mai multe persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brigadier)
1. conducător şi organizator al activităţii unei brigăzi (1).
2. muncitor dintr-o asemenea echipă.
3. tehnician din administraţia pădurilor care conduce o brigadă (4).
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + brigadă)
1. brigadă din mai multe persoane.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. ударник)
1. nume dat unui muncitor foarte productiv din Uniunea Sovietică și din alte țări socialiste; stahanovist.
2. muncitor care lucrează cu brigada lui și depășește planurile stabilite.