Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calice)
1. totalitatea petalelor unei flori.
3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adnation)
1. (bot.) concreşterea anormală a unui organ cu о altă parte a plantei (de ex. tubul caliciului cu ovarul).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthocarpe)
1. fruct înconjurat de un caliciu cu tendinţă de creştere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthophore)
1. axă florală, între caliciu şi corolă, care poartă petalele, staminele şi pistilul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilabié)
1. (despre corolă, caliciu) cu două labii.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. calici-, cf. lat. calix, -icis „cupă”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caliciflore)
1. (bot.; despre organe) fixat pe caliciu.